Table of contents
  1. Mediul de Dezvoltare Virtual (Virtual Environment)
    1. Când este necesar un mediu de dezvoltare virtual?
    2. Avantajele utilizării mediului de dezvoltare virtual:
    3. Exemplu de utilizare a unui mediu de dezvoltare virtual:
    4. Exerciții

Mediul de Dezvoltare Virtual (Virtual Environment)

Mediul de dezvoltare virtual (virtual environment) în Python este o metodă care rezolvă problema gestionării dependențelor și a versiunilor diferite ale pachetelor în cadrul proiectelor Python. Acesta oferă un spațiu izolat și independent în care puteți instala biblioteci și pachete Python fără a afecta instalările globale sau alte proiecte.

Când este necesar un mediu de dezvoltare virtual?

  1. Proiecte cu dependențe diferite: Când lucrați la mai multe proiecte care necesită versiuni diferite ale acelorași pachete sau chiar pachete incompatibile între ele, mediile virtuale vă permit să izolați și să gestionați aceste dependențe specifice pentru fiecare proiect în parte.

  2. Evitarea conflictelor între biblioteci: Unele proiecte pot necesita versiuni specifice ale bibliotecilor sau chiar biblioteci care nu sunt compatibile între ele. Mediile virtuale vă permit să evitați conflictele între aceste dependențe, oferind un spațiu izolat pentru fiecare proiect.

Avantajele utilizării mediului de dezvoltare virtual:

  1. Izolare și independență: Fiecare mediu virtual are propria sa instanță Python și pachete instalate, ceea ce înseamnă că modificările efectuate într-un mediu nu afectează alte medii sau instalările globale.

  2. Gestionarea mai ușoară a dependențelor: Puteți gestiona și instala pachete specifice pentru fiecare proiect, fără a crea conflicte între versiunile de pachete.

  3. Experimentare și testare: Mediile virtuale permit să testați diferite configurații și pachete fără a afecta proiectele principale sau mediul de lucru global.

Exemplu de utilizare a unui mediu de dezvoltare virtual:

  1. Crearea unui mediu virtual:

    Utilizând virtualenv, puteți crea un mediu virtual cu comanda:

    virtualenv nume_mediu_virtual

  2. Activarea și utilizarea mediu virtual:

    Pe sistemele Windows:

    nume_mediu_virtual\Scripts\activate

    Pe sistemele Unix (MacOS și Linux):

    source nume_mediu_virtual/bin/activate

  3. Instalarea și utilizarea pachetelor în mediuul virtual:

    În mediuul activat, puteți instala pachete folosind pip:

    pip install nume_bibliotecă

    Pachetele instalate vor fi disponibile doar în cadrul mediului virtual activat și nu vor afecta instalările globale.

Mediile de dezvoltare virtuale sunt esențiale pentru dezvoltarea Python, oferind un mod organizat și izolat de a gestiona dependențele și versiunile diferite ale pachetelor pentru fiecare proiect în parte. Acestea facilitează dezvoltarea, testarea și menținerea proiectelor fără a crea conflicte între dependențe și versiuni.

Exerciții

Puteți utiliza instrumente precum virtualenv sau venv în Python.

  1. Creați un mediu virtual numit “myenv”. Activeați-l și Afișați calea către interpretorul Python din mediu.

  2. Creează un mediu virtual numit “libenv”. Activați mediul virtual și instalați versiunea 2.15.1 a bibliotecii requests. Apoi afișați toate bibliotecile instalate în mediu.

  3. În mediu virtual “libenv”, creați un fișier de cerințe numit “requirements.txt”. Adăugați următoarele biblioteci și versiuni în acest fșier și apoi instalați-le:

  • biblioteca numpy cu versiunea minimă 1.24.0
  • biblioteca requests cu versiunea fixă 2.28.1
  • biblioteca matplotlib cu ultima versiune disponibilă
  1. Creați un script în acest mediu virtual care importă biblioteca numpy. Cu aceasta, creați un vector de 10 elemente aleatoare între 0 și 100 și (folosind numpy.random.randint()) și desenați graficul acestora folosind matplotlib. Apoi afișați la consolă următoarele statistici referitoare la vectorul creat anterior: